1936, Născut pe 16 decembrie în Cernăuți
Membru fondator al grupărilor ”111”, ”Sigma”și ”Prolog”
Trăiește și lucrează în Timișoara
Expoziții personale (selecție):
2015 Loc și Vis, Proiect Contemporanii, Galeria Galateca, București, RO2015; Das wohltemperierte Barock, Galerie Diehl Berlin, D
2015; Fulg de Nea, Jeczagallery, Timișoara, RO
2013/14 Academia de Studii Economice, București, RO
2013/14 Galeriile Diehl + Diehl CUBE Berlin, D
2013 Galeria Baril, Artissima Torino, I
2012 Galeria Baril Cluj, RO
2011/12 Galeriile Triade-Jecza, Timișoara, RO
Galeria Calina, Timișoara
Galleria 28, Timișoara. RO
2010 Muzeul de Artă Cernăuți, UKR
2007 Barabas Villa, Budapesta, HU
2005 Die Wonnen des Gartens, Augsburg, D
2003 Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, RO
2000 Muzeul Brukenthal, Sibiu, RO
1999 Galeria Catacomba, București, RO
1998 Galeria G.Hauptmann, Düsseldorf, D
1987 Sala Dalles, București, RO
1968 Galeriile UAP Timișoara, RO
Expoziții de grup și colective (selecție)
2015 Prolog in memoriam Dan Hăulică, Mănăstirea Putna, RO
2015 Ideas for Change Vienna Biennale, A
2014 Pâinea, Prolog la Mănăstirea Hurez, RO
2014 111+ Sigma, Cluj RO
2013 Sigma la Veneția, Gervasuti Foundation, Veneția, I
2011 Sigma - secvențe și interferențe, Palatele Brâncovenești Mogoșoaia,
RO
2009 Le Modernisme Roumain, gal.Tajan, Paris, F
2009 Subversive Praktiken, Stuttgart, D
2007 Social Cooking Romania, Berlin, D
2007 Prolog la Bethonvilliers – Galerie A l’enseigne des Oudins
Paris, F
1999 Una Bisanzio Latina, Galeria Bramante Roma, I
1998 Versions of transfiguration Mücsarnok Art Gallery, Budapesta, HU
1996 Mail Art in Internationalen Netzwerk Osteuropa, Muzeul Schwerin, D
1995 Prolog, la Limassol, CY
1993 Arte Fiera, Bologna, I
1993 Bisanzio dopo Bisanzio Venezia, I
1971 Galeria Richard Demarco, Edinburgh, UK
1969 Bienala de Artă Constructivă, Nürnberg, D
1969 Sonja Henje-Niels Onstad Art Center Oslo/Høvikodden, NO
1968 Sala Kalinderu București RO
Premii/distincţii (selecție)
2006 - Premiul "Ion Andreescu" pentru Pictură al Academiei Române
2004 - Meritul Cultural al României, în Grad de Ofiţer
2003 - Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru "Întreaga
Activitate"
1993 - Premiul The Ionel Jianou ARRA, Los Angeles USA
Vernisajul expoziţiei „Loc şi vis“, semnată de pictorul Constantin Flondor
(78 de ani), a avut loc pe 9 septembrie, de la ora 19.00, la Galeria Galateca, şi va
putea fi vizitată până pe 10 octombrie. Evenimentul este organizat de
Contemporanii, cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR).
Artistul
plastic Constantin Flondor a povestit despre cum poate muzica simfonică să hrănească
munca de atelier
Medeea Stan: Vă mai amintiţi când a avut loc „întâlnirea“ cu primele lucrări ale lui George Enescu?
Constantin Flondor: Apropierea mea de Enescu a început cu lucrările lui cele mai accesibile. Mai târziu, aveam să cunosc adâncimea şi complexitatea lui George Enescu de compozitor, interpret şi pedagog. Şansa de a fi prezent în expoziţia de pictură „Loc şi vis“ mă onorează de două ori: atât prin participarea în cadrul Festivalului prestigios, cât şi prin prilejul de a aduce un omagiu deosebitului om, George Enescu. El face parte din triada de aur Eminescu-Enescu-Luchian, din nordul ţării moldovene. Înaintea vernisajului „Loc şi vis“, am audiat o partitură neterminată a lui Enescu, la Sala Palatului, în înterpretarea Orchestrei Simfonice din San Fracisco: Voix de la nature şi am ţinut ca în deschiderea expoziţiei mele de la Galeria Galateca să am câteva măsuri din această densă şi profundă secvenţă muzicală enesciană.
Medeea Stan: V-a rămas în memorie vreo anecdotă legată de Enescu?
Constantin Flondor: Am fost marcat de povestirea lui Arghezi privind vizita violonistului Enescu la patul de moarte al pictorului Ştefan Luchian şi de amintirile compozitorului Enescu, consemnate de Bernard Gavoty.
Medeea Stan: Aţi luat lecţii de pian. Aţi găsit vreun punct comun între muzica clasică şi pictură?
Constantin Flondor: Acasă, la Cernăuţi, aveam o pianină. Am purtat-o cu noi în
refugiu: la Bucureşti, Podar şi Timişoara. Tata, fără să fi avut vreo şcoală în
domeniul muzicii, cânta deseori la pianină balade, fie ritmuri nostalgice, fie
dansante pline de vitalitate. Aşa am crescut într-un aer unde plutea muzica şi, nu
după mult timp, începusem şi eu să mă joc cu clapele de pian, imitându-l pe
tata. Mai târziu, când am ajuns la liceul de arte, aş fi dorit să studiez
pianul. Nu a fost să fie, decât la sfârşitul liceului, câteva luni.
Fiind şi la vârsta când se înfiripă sentimentele adolescenţei,
mă încumetasem, să scriu, pe note, câteva mici compoziţii: un vals, un
tango. De asemenea, în casă se şi desena şi colora. Şi, în acest caz, tot
prin imitaţie, începusem şi eu să fac acuarele, benzi desenate, mai precis,
propria revistă. Se pare că acest fir a fost mai puternic, mai rezistent, iar la 14 ani,
făcând o copie în creion după o reproducere a compoziţiei istorice a lui
Nicolae Ivasiuc - pictor ucrainean din Cernăuţi, fratele bunicului dinspre mamă - s-a
hotarât destinul meu: am dat admitere la Liceul de arte din Timişoara. Pictura a
devenit atunci prima opţiune. Obişnuiţi să ascultaţi muzică simfonică în timp ce
pictaţi? În atelierul meu, foloseam un fond sonor în timpul lucrului De
pildă, „Clavecinul bine temperat“ de Bach. Simţeam corespondenţe
posibile între tuşa pensulei şi clapele clavecinului. Moliciunea, murmurul unor
semne picturale versus blândeţea unor ritmuri şi intensităţi ale pianului. Sau,
dimpotrivă, similitudini între energia unor gesturi ale culorii cu cele ale
sunetului. Dar, bineînţeles, nu e vorba de o simplă transpunere de la sunet la
culoare. Se naşte o stare, uneori o beatitudine, care poate hrăni munca de atelier.
Interviu realizat de Medeea Stan și publicat în ziarul Adevărul (http://adevarul.ro/news/festivalul-george-enescu/constantin-flondor-pictor-simteam-corespondente-tusa-pensulei-clapele-clavecinului-1_55fbe3e0f5eaafab2cbc8975/index.html)
