Născut în Solont, Bacău, România la 21 Aprilie 1975.
Studii:
- 2007 - Membru al Uniunii Artiștilor Plastici
- 2005 - 2007 - Master, Surse și Resurse ale Imaginii în Pictura Contemporană, Universitatea de Vest, Timișoara
- 2001 - 2005 - Facultatea de Arte Plastice Timișoara, Secția picture, Universitatea de Vest, Timisoara
Expozitii personale:
- 2015 - 40/Metafora, Galeria Odeon, București, Proiect Contemporanii
- 2015 - 40/Metafora, Galeria Frunzetti, Bacău, Proiect Contemporanii
Expozitii de grup (selectie):
- 2016 – “Fabricado em Portugal”, Ambasada Portugaliei la București, Proiectul Contemporani
- 2016 - “Șapte Zile la Redondo”, Teatrul Național București, Proiectul Contemporanii
- 2015 - “Contemporanii în Portugalia”, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Proiectul Contemporanii
- 2015 - “Popas la Conacul Otetelișanu ” Teatrul Național București, Proiectul Contemporanii
- 2013 - “Balcic Mirajul Luninii”, Galeria U-ART-București, Proiectul Contemporanii
- 2012 - Muzeul de Istorie și Arheologie, Piatra Neamț
- 2012 - Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
- 2011 - Salonul Național de Artă, Atitudini Contemporane 4, Galeria Cupola Iași
- 2011 - Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște
- 2010 - Bienala Internațională de Pictură, Guayaquil - Ecuador
- 2009 - Institutul Cultural Roman, Budapesta, Ungaria
- 2009 - Salonul Artelor Vizuale - "Muzeul Baroc", Timișoara
- 2008 - Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
- 2008 - Institutul Cultural Roman, Budapesta, Ungaria
- 2008 - Palatul Administrativ, Timișoara
- 2008 - Carnavalul Renașcentist - Centrul Cultural Roman, Gyula, Ungaria
- 2007 - Fundatia Interart Triade, Timișoara
- 2007 - Bienala de Arta "Lascăr Vorel", Piatra Neamț
- 2007 - Galeria Helios, Timișoara
- 2007 - Galeria Delta, Arad
- 2007 - Salonul Artelor Vizuale - "Palatul Administrativ", Timișoara
- 2006 - Salonul Artelor Vizuale - "Palatul Administrativ", Timișoara
- 2005 - Palatul Mogoșoaia, București
- 2005 - Salonul Artelor Vizuale, Timișoara
- 2004 - Centrul Cultural Francez, Timișoara
- 2004 - Academia Română, Bucuresti
- 2003 - Palatul Parlamentului, București
- 2001 - Facultatea de Stiinte Economice, Timișoara
Premii:
- 2007 - Premiul I - Bienala de Arta "Lascar Vorel", Piatra Neamț
- 2007 - Locul V - Fundatia Interart Triade, Timișoara
- 2006 - Premiul I Tineret - Salonul Artelor Vizuale, Timișoara
Tabere de creație:
- 2015 – Rezidență Artistică Proiect Contemporanii “Șapte zile la Redondo”Redondo, Portugalia
- 2015 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Semn de Primăvară” Bălcești, România
- 2014 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Popas la Conacul Otetelișanu” Bălcești, România
- 2013 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Balcic Mirajul Luminii” Balcic, Bulgaria
Lucrări în colecția Teatrului Național București și în colecții private din Germania și România.
El forţează cu mare artă limitele unei percepţii limitate, ce trasează graniţe în lucruri, în viziuni, semnificaţii şi fiinițe, creând pe pânze un melanj de sălbăticie cu elixiruri scumpe, ambalate în culori aprinse.
(Fotografii realizate în cadrul taberei de pictură “Balcic, Mirajul Luminii”, 05-12 octombrie 2013, Bulgaria, Marea Neagră, "Popas la Conacul Otetelișanu", Benești, Vâlcea, noiembrie 2014 și în cadrul taberei de creație "Semn de Primăvară",Conacul Otetelișanu, Benești, Vâlcea, 19-28 aprilie 2015)
Ramona Marghidan: Care este povestea dumneavoastră? Când și cum ați descoperit pasiunea pentru pictură?
S.I: Povestea mea este povestea oricărui om, o combinație pasională de străluciri și impurități, a oricărui artist plin de neliniști și de nelămuriri, preocupat fără intermitență de o idee: “Ce trebuie să fac eu ca să slujesc, în modul cel mai fertil și mai potrivit naturii mele, harul care mi-a fost dat.” Nu cred că pot surprinde temporal momentul în care am conștientizat înclinațiile mele către arta plastică. De când eram foarte mic, înmugureau în mine facultăți neobișnuite; trebăluiam toată ziua prin împrejurimile casei căutând diverse soiuri de argila pentru modelaj, acaparam tot ceea ce însemna hârtie (ziare, reviste, caiete) pentru a le supune experimentului culorii.
R.M: Cât de important este să ai studii în acest domeniu?
S.I: Am învățat pe propria-mi piele că a avea studii este foarte important, am suferit și eu graba cu care pleacă la drum cei care nu au încă simț de orientare, dar m-am lecuit la timp. Am început liceul de arte “Octav Băncilă” la Iași, m-am retras după un an de studii și am urmat până în clasa a XII-a un liceu teoretic de matematică–fizică. M-am încăpățânat să renunț la studiile de artă având convingerea, greșită, că a avea talent este suficient. Norocul meu a fost că l-am întâlnit pe Dumitru Macovei, artistul pe care l-am cunoscut pe un șantier de pictură mo- numentală. Acest om m-a smuls din autosuficiența în care eram confortabil așezat și m-a aruncat direct pe băncile facultății de Arte din Timișoara. Această experiență am prețuit-o ca pe a doua șansă, am intrat în facultate așa cum intră un leu într-o cireadă, am o mâncat-o pe toată și mi-a căzut foarte bine.
R.M: Din câte știu, vă împărțiți timpul între pictura de atelier și cea monumetală. Cum le îmbinați?
S.I: Am reușit să le îmbin pentru că mi-am găsit axa – și asta este universal valabil – un om care și-a găsit menirea reușește să fie liber în orice domeniu. Aici e vorba de capacitatea de a combina cu grație toate darurile de care dispui, în raport cu neajunsurile.
R.M: Unde vă putem găsi și admira lucrările?
În data de 3 martie a anului curent voi avea o expoziție personală organizată în cadrul Proiectului Contemporanii, la Galeria Odeon din București. Această expoziție este itinerantă, astfel încât, pe parcursul anului 2015, va fi deschisă la Bacău, la Bistrița și Timișoara. Mulțumesc pe această cale lui Vasile Crăiță Mândră, Oliv Mircea, Danielei Gomboș și Danielei Zbarcea. În plus, lucrări de-ale mele vor putea fi găsite în curând și în mediul virtual pe site-ul www.contemporanii.org
R.M: Cine sau ce vă inspiră în realizarea lucrările dumneavoastră?
S.I: Chestiunea cu inspirația e pe cât de simplă, pe atât de volatilă! Totul te poate inspira, până și firul ierbii culcat la pământ de vânt. Inspirația este favoarea divină oferită insului cu har, ea este o surpriză și un dar. O lucrare poate fi oricât de elaborată – dacă nu e inspirată, este doar o înscenare politicoasă...
R.M: Aveți tabieturi sau superstiții atunci când lucrați la un tablou?
S.I: Nu am superstiții, am rigori pentru că, în concepția mea, când ești în fața șevaletului, nu ai foarte multe lucruri de făcut - ci doar unul și bun. Am o pretenție, să fiu singur, “Singurătatea are rostul ei în viața unui om...”, spunea un autor rus. Nimic mai adevărat.
R.M: Povestiți-ne puțin despre expoziția pe care o veți prezenta la București!
S.I: Această expoziție a fost planificată pentru anul 2014, dar din rațiuni ce au ținut de logistică, nu s-a putut întâmpla. Este mai bine că s-a amânat, răgazul a fost un prilej bun să adâncesc tematica lucrărilor expuse.Expoziția mea personală, 40/METAFORA, organizată în cadrul proiectului Contemporanii va cuprinde aproximativ 40 de lucrări de grafică și pictură pe care le-am realizat în ultimii patru ani. În cadrul acestei expoziții va fi lansat și catalogul realizat sub îndrumarea artistului de renume internațional, Christian Paraschiv, căruia țin să-i mulțumesc pentru sprijinul și încredera acordate.
R.M: Ce importanță are pentru dumneavoastră întâlnirea cu publicul?
S.I: Sincer, orice întâlnire cu publicul este, pentru mine, o nouă ocazie de a fugi de el și de mine, dar, paradoxal, în același timp aș vrea să onorez întâmplarea cum se cuvine.
R.M: Ce pasiuni mai aveți în afară de pictură?
S.I: Iubesc foarte mult animalele și, în special, păsările. Mă înconjor de aceste necuvântătoare, am construit la mine acasă un adevărat habitat în care viețuiesc tot soiul de specii exotice de păsări împreună cu iepuri, pisici, căței. Și, dată fiind imediata lor apropiere, acestea sunt și teme predilecte în lucrările mele.
R.M: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?
S.I: Nu știu exact. Când mă gândesc la viitor, îmi amintesc ce spunea Fericitul Augustin, că nu există decât prezentul, și nu mă refer la acel ipocrit „aici și acum”, ci la aspirația perceperii directe a unei eternități mereu prezente. Ceea ce îmi impun este să trăiesc în prezent, să lucrez taoist, să înfăptuiesc fără sa mă las halucinat de propriul Purgatoriu, să îndeplinesc ceea ce am de îndeplinit fără crisparea ideii desăvârșirii și să evit să îmi imaginez scopul într-o imagine rigidă.
Interviu realizat de Ramona Marghidan , 21 art, http://www.21art.ro/
În operele sale recente, Iosub își propune o reevaluare a limbajului tradițional al
picturii pentru a ajunge la un limbaj actual foarte personal. Nu este nici o
contradicție în aceast demers, cum nu este între caracterul rațional de tip
suprarealist al imaginii și prezența tehnicilor diferite în ulei, acuarelă sau
desen.
Iosub găsește modalitățile de expresie legate sensibilității sale, în
spiritul unui romantism postmodernist, cu modestia unui cunoscător ce vrea să ne
arate experiența sub semnul devenirii.
El se afirmă ca un visător sentimental
cu gustul misterului, al libertății, al creației. Asocierile sale inedite,
subiectele sale neașteptate pot deruta, dar nu ne lasă indiferenți.
Această
expoziție ne propune o serie de lucrări ce pun în raport imaginația cu
nostalgia.
Spirit viu și receptiv, marcat aproape ca un existențialist în
propria-i piele, purtând această filiație spirituală a artistului complex, viața sa
este arta sa precum de altfel poate confirma remarca lui Conrad Fiedler - «L art est
l extension de l expérience»- Christian Paraschiv,
Paris, 2015
Pictorul Sorin Iosub are o imaginație devastatoare și o viziune care se situează
într-un orizont al ficțiunilor animate de spiritul suprarealului.
Arborescența
interioară a imaginii nu se supune nici unei forme de constângătoare coerență, încât
impresia generală ține de viziunile lui Bosch. Este o pictură cu detalii atât de
abundente și sclipitoare încât prima impresie produce o veritabilă blocare mentală.
Totul pare spus dintr-o data, chiar dacă artistul a trudit îndelung la fiecare
amănunt expresiv în parte.
Spiritul ludic nu-i lipsește și reluarea motivului
popular dorește doar un comentariu modern la o tema clasicizată. Are verva unui
imaginativ dezlănțuit și nu scapă de loc de sub control această fantezie continuă în
cheie supranaturală.
O vagă racordare cu unele șcene din Renaștere, când
artiștii desenau Grădinile Raiului sau din pictura flamandă, nu poate fi
refuzată.- Valentin Ciucă
Sorin Iosub, cu încă proaspăta amintire a lui H. Bosch și a fantasticului aglomerat
medieval, propune o imagistică dilematică apărută din tensiunea lăuntrică a
formelor, din identitatea lor metamorfică și expresivă, dar și din particularitatea
lor de relaționare în vederea unei anume comunicări. Se află la o intersecție de mai
multe direcții artistice și, de aici, poate veghea cu atenție asupra posibilității
de a-și împlini propria personalitate creatoare. Cheamă și acceptă figuri hibride
care au aerul că se lasă portretizate separat, dar locuiesc, în mod esențial,
adevărul că în altă parte, existând în mijlocul unei mulțimi carnavalești
năucitoare, ce pot să-și dea frâu liber statutului bestiariu căruia îi aparțin
funciar. Respectul pe care aici îl arată picturii dovedește că a avut capacitatea să
depășească numeroasele capcane care pândesc frăgezimea tinerilor artiști, între care
experimentul prelungit și distructivitatea cu orice preț sunt cele mai virulente
maladii.
Astfel că, generația imagistică, pictura, la prezența căreia suntem
invitați să privim cu atenție, se realizează ca posibilă medie între fantasticul
medieval și cel modern.- Ioan Iovan
Două dintre reperele stilistice ale picturii lui Sorin Iosub sunt suprarealismul şi
dadaismul, în această ordine şi derivate cu prefixul “post”. Aspectele de factură
expresionistă, prezente şi ele într-o sumă de lucrări, au mai degrabă funcţia de
citate vizuale decât de jaloane morfologice. Indiferent de subiect, iconografie sau
referinţe culturale, relaţionarea cu imaginarul este o constantă în creaţia
artistului, ale cărui abordări interferează deopotrivă subconştientul colectiv şi
dicteul automat.
Relaţia unu-multiplu, izocefalia, metamorfozele om-animal, simbolurile ce ţin de
trecere şi devenire sau carnavalescul în simbioză cu decrepitul, fac parte din ceea
ce am putea denumi, doar în contextul dat, marca Sorin Iosub. Cromatica şi
pensulaţia sprijină întotdeauna tematica, aducând pseudo-subiectele din zona
fabulaţiei controlate în cea a picturii. O altă cheie de lectură ar fi jocul
controlat al binomului explicit / implicit.
Se spune că un pictor adevărat se formează între 30 şi 40 de ani, exprimarea în
condiţii depline survenind ulterior. În prezentul scrieii acestor rânduri, artistul
posedă deja un complex şi coerent sistem de gândire plastică. Aşa cum poate fi însă
diferit de la un ciclu de lucrări la un altul, râmânînd totodată acelaşi, este
posibil ca surprizele pe care ni le va oferi în viitor să fie de
proporţii.
Stăpân pe mijloacele tehnice la care apelează, dispus să rişte, în sensul că refuză
confortul reţetelor personale în favoarea unui experimentalism moderat, Iosub are un
puternic potenţial de dezvoltare. Important este faptul că mijloacele nu se
transformă niciodată în scop şi că naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor,
întotdeauna complexe, niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în
acest sens.
- Mihai Plămădeală, critic de artă
Sorin Iosub rezolvă dificile probleme ale formei și culorii cu dezinvoltură și
prospețimea tușei genuine, dar finalizează prin efecte strălucite în care
virtuozitatea, calitatea sa de rezistență, este relevată cu discreție și modestie.
Aria introspecțiilor plastice ale pictorului Sorin Iosub atinge diversitatea
universalității, de la studiile de tip renascentist, inspirate de lumea faunei mici,
până la lista vastă a unui bestiar fabulos. Aceste delicate notații le
reconfigurează în noi, precum și insolite structuri de anvergură suprarealistă.
Astfel, ia naștere LUMEA LUI IOSUB, un univers fascinant, scăldat de culoare,
transparențe orfice și lumină, cu tușe finale, ce au finețea și expresia insuflată
de un maestru bijutier. - Vasile Crăită
Mândră