Sorin Iosub





Născut în Solont, Bacău, România la 21 Aprilie 1975.

Studii:

  • 2007 - Membru al Uniunii Artiștilor Plastici
  • 2005 - 2007 - Master, Surse și Resurse ale Imaginii în Pictura Contemporană, Universitatea de Vest, Timișoara
  • 2001 - 2005 - Facultatea de Arte Plastice Timișoara, Secția picture, Universitatea de Vest, Timisoara

Expozitii personale:

  • 2015 - 40/Metafora, Galeria Odeon, București, Proiect Contemporanii
  • 2015 - 40/Metafora, Galeria Frunzetti, Bacău, Proiect Contemporanii

Expozitii de grup (selectie):

  • 2016 – “Fabricado em Portugal”, Ambasada Portugaliei la București, Proiectul Contemporani
  • 2016 - “Șapte Zile la Redondo”, Teatrul Național București, Proiectul Contemporanii
  • 2015 - “Contemporanii în Portugalia”, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Proiectul Contemporanii
  • 2015 - “Popas la Conacul Otetelișanu ” Teatrul Național București, Proiectul Contemporanii
  • 2013 - “Balcic Mirajul Luninii”, Galeria U-ART-București, Proiectul Contemporanii
  • 2012 - Muzeul de Istorie și Arheologie, Piatra Neamț
  • 2012 - Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
  • 2011 - Salonul Național de Artă, Atitudini Contemporane 4, Galeria Cupola Iași
  • 2011 - Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște
  • 2010 - Bienala Internațională de Pictură, Guayaquil - Ecuador
  • 2009 - Institutul Cultural Roman, Budapesta, Ungaria
  • 2009 - Salonul Artelor Vizuale - "Muzeul Baroc", Timișoara
  • 2008 - Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
  • 2008 - Institutul Cultural Roman, Budapesta, Ungaria
  • 2008 - Palatul Administrativ, Timișoara
  • 2008 - Carnavalul Renașcentist - Centrul Cultural Roman, Gyula, Ungaria
  • 2007 - Fundatia Interart Triade, Timișoara
  • 2007 - Bienala de Arta "Lascăr Vorel", Piatra Neamț
  • 2007 - Galeria Helios, Timișoara
  • 2007 - Galeria Delta, Arad
  • 2007 - Salonul Artelor Vizuale - "Palatul Administrativ", Timișoara
  • 2006 - Salonul Artelor Vizuale - "Palatul Administrativ", Timișoara
  • 2005 - Palatul Mogoșoaia, București
  • 2005 - Salonul Artelor Vizuale, Timișoara
  • 2004 - Centrul Cultural Francez, Timișoara
  • 2004 - Academia Română, Bucuresti
  • 2003 - Palatul Parlamentului, București
  • 2001 - Facultatea de Stiinte Economice, Timișoara

Premii:

  • 2007 - Premiul I - Bienala de Arta "Lascar Vorel", Piatra Neamț
  • 2007 - Locul V - Fundatia Interart Triade, Timișoara
  • 2006 - Premiul I Tineret - Salonul Artelor Vizuale, Timișoara

Tabere de creație:

  • 2015 – Rezidență Artistică Proiect Contemporanii “Șapte zile la Redondo”Redondo, Portugalia
  • 2015 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Semn de Primăvară” Bălcești, România
  • 2014 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Popas la Conacul Otetelișanu” Bălcești, România
  • 2013 - Tabara creație Proiect Contemporanii “Balcic Mirajul Luminii” Balcic, Bulgaria

Lucrări în colecția Teatrului Național București și în colecții private din Germania și România.



Sorin Iosub, ocolește cadrele tradiţionale ale picturii printr-un anumit tip de exteriorizare din care rezultă compoziții pe care acesta le exploatează cu o măiestrie halucinantă, prin crearea unor ecuaţii coloristice de un dozaj extraordinar.

El forţează cu mare artă limitele unei percepţii limitate, ce trasează graniţe în lucruri, în viziuni, semnificaţii şi fiinițe, creând pe pânze un melanj de sălbăticie cu elixiruri scumpe, ambalate în culori aprinse.

(Fotografii realizate în cadrul taberei de pictură “Balcic, Mirajul Luminii”, 05-12 octombrie 2013, Bulgaria, Marea Neagră, "Popas la Conacul Otetelișanu", Benești, Vâlcea, noiembrie 2014 și în cadrul taberei de creație "Semn de Primăvară",Conacul Otetelișanu, Benești, Vâlcea, 19-28 aprilie 2015)

Sorin Iosub: Bună ziua. Vă mulțumesc pentru provocarea pe care mi-o lansați. Zic provocare pentru că de fiecare dată când mă aflu în această situație, de intervievat, îmi răsare în minte vorba lui Unamuno: “Când doi stau de vorbă intră în joc mai multe personaje decât s-ar crede...” Adică, eu cu dumneavoastră, eu cu ceea ce cred că sunteți Dvs., Dvs. cu ceea ce vă închipuiți despre mine, iar asta într-adevăr este o probă.

Ramona Marghidan: Care este povestea dumneavoastră? Când și cum ați descoperit pasiunea pentru pictură?
S.I: Povestea mea este povestea oricărui om, o combinație pasională de străluciri și impurități, a oricărui artist plin de neliniști și de nelămuriri, preocupat fără intermitență de o idee: “Ce trebuie să fac eu ca să slujesc, în modul cel mai fertil și mai potrivit naturii mele, harul care mi-a fost dat.” Nu cred că pot surprinde temporal momentul în care am conștientizat înclinațiile mele către arta plastică. De când eram foarte mic, înmugureau în mine facultăți neobișnuite; trebăluiam toată ziua prin împrejurimile casei căutând diverse soiuri de argila pentru modelaj, acaparam tot ceea ce însemna hârtie (ziare, reviste, caiete) pentru a le supune experimentului culorii.

R.M: Cât de important este să ai studii în acest domeniu?
S.I: Am învățat pe propria-mi piele că a avea studii este foarte important, am suferit și eu graba cu care pleacă la drum cei care nu au încă simț de orientare, dar m-am lecuit la timp. Am început liceul de arte “Octav Băncilă” la Iași, m-am retras după un an de studii și am urmat până în clasa a XII-a un liceu teoretic de matematică–fizică. M-am încăpățânat să renunț la studiile de artă având convingerea, greșită, că a avea talent este suficient. Norocul meu a fost că l-am întâlnit pe Dumitru Macovei, artistul pe care l-am cunoscut pe un șantier de pictură mo- numentală. Acest om m-a smuls din autosuficiența în care eram confortabil așezat și m-a aruncat direct pe băncile facultății de Arte din Timișoara. Această experiență am prețuit-o ca pe a doua șansă, am intrat în facultate așa cum intră un leu într-o cireadă, am o mâncat-o pe toată și mi-a căzut foarte bine.

R.M: Din câte știu, vă împărțiți timpul între pictura de atelier și cea monumetală. Cum le îmbinați?
S.I: Am reușit să le îmbin pentru că mi-am găsit axa – și asta este universal valabil – un om care și-a găsit menirea reușește să fie liber în orice domeniu. Aici e vorba de capacitatea de a combina cu grație toate darurile de care dispui, în raport cu neajunsurile.

R.M: Unde vă putem găsi și admira lucrările?
În data de 3 martie a anului curent voi avea o expoziție personală organizată în cadrul Proiectului Contemporanii, la Galeria Odeon din București. Această expoziție este itinerantă, astfel încât, pe parcursul anului 2015, va fi deschisă la Bacău, la Bistrița și Timișoara. Mulțumesc pe această cale lui Vasile Crăiță Mândră, Oliv Mircea, Danielei Gomboș și Danielei Zbarcea. În plus, lucrări de-ale mele vor putea fi găsite în curând și în mediul virtual pe site-ul www.contemporanii.org

R.M: Cine sau ce vă inspiră în realizarea lucrările dumneavoastră?
S.I: Chestiunea cu inspirația e pe cât de simplă, pe atât de volatilă! Totul te poate inspira, până și firul ierbii culcat la pământ de vânt. Inspirația este favoarea divină oferită insului cu har, ea este o surpriză și un dar. O lucrare poate fi oricât de elaborată – dacă nu e inspirată, este doar o înscenare politicoasă...

R.M: Aveți tabieturi sau superstiții atunci când lucrați la un tablou?
S.I: Nu am superstiții, am rigori pentru că, în concepția mea, când ești în fața șevaletului, nu ai foarte multe lucruri de făcut - ci doar unul și bun. Am o pretenție, să fiu singur, “Singurătatea are rostul ei în viața unui om...”, spunea un autor rus. Nimic mai adevărat.

R.M: Povestiți-ne puțin despre expoziția pe care o veți prezenta la București!
S.I: Această expoziție a fost planificată pentru anul 2014, dar din rațiuni ce au ținut de logistică, nu s-a putut întâmpla. Este mai bine că s-a amânat, răgazul a fost un prilej bun să adâncesc tematica lucrărilor expuse.Expoziția mea personală, 40/METAFORA, organizată în cadrul proiectului Contemporanii va cuprinde aproximativ 40 de lucrări de grafică și pictură pe care le-am realizat în ultimii patru ani. În cadrul acestei expoziții va fi lansat și catalogul realizat sub îndrumarea artistului de renume internațional, Christian Paraschiv, căruia țin să-i mulțumesc pentru sprijinul și încredera acordate.

R.M: Ce importanță are pentru dumneavoastră întâlnirea cu publicul?
S.I: Sincer, orice întâlnire cu publicul este, pentru mine, o nouă ocazie de a fugi de el și de mine, dar, paradoxal, în același timp aș vrea să onorez întâmplarea cum se cuvine.

R.M: Ce pasiuni mai aveți în afară de pictură?
S.I: Iubesc foarte mult animalele și, în special, păsările. Mă înconjor de aceste necuvântătoare, am construit la mine acasă un adevărat habitat în care viețuiesc tot soiul de specii exotice de păsări împreună cu iepuri, pisici, căței. Și, dată fiind imediata lor apropiere, acestea sunt și teme predilecte în lucrările mele.

R.M: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?
S.I: Nu știu exact. Când mă gândesc la viitor, îmi amintesc ce spunea Fericitul Augustin, că nu există decât prezentul, și nu mă refer la acel ipocrit „aici și acum”, ci la aspirația perceperii directe a unei eternități mereu prezente. Ceea ce îmi impun este să trăiesc în prezent, să lucrez taoist, să înfăptuiesc fără sa mă las halucinat de propriul Purgatoriu, să îndeplinesc ceea ce am de îndeplinit fără crisparea ideii desăvârșirii și să evit să îmi imaginez scopul într-o imagine rigidă.

Interviu realizat de Ramona Marghidan , 21 art, http://www.21art.ro/

În operele sale recente, Iosub își propune o reevaluare a limbajului tradițional al picturii pentru a ajunge la un limbaj actual foarte personal. Nu este nici o contradicție în aceast demers, cum nu este între caracterul rațional de tip suprarealist al imaginii și prezența tehnicilor diferite în ulei, acuarelă sau desen.

Iosub găsește modalitățile de expresie legate sensibilității sale, în spiritul unui romantism postmodernist, cu modestia unui cunoscător ce vrea să ne arate experiența sub semnul devenirii.

El se afirmă ca un visător sentimental cu gustul misterului, al libertății, al creației. Asocierile sale inedite, subiectele sale neașteptate pot deruta, dar nu ne lasă indiferenți.

Această expoziție ne propune o serie de lucrări ce pun în raport imaginația cu nostalgia.

Spirit viu și receptiv, marcat aproape ca un existențialist în propria-i piele, purtând această filiație spirituală a artistului complex, viața sa este arta sa precum de altfel poate confirma remarca lui Conrad Fiedler - «L art est l extension de l expérience»- Christian Paraschiv, Paris, 2015




Pictorul Sorin Iosub are o imaginație devastatoare și o viziune care se situează într-un orizont al ficțiunilor animate de spiritul suprarealului.

Arborescența interioară a imaginii nu se supune nici unei forme de constângătoare coerență, încât impresia generală ține de viziunile lui Bosch. Este o pictură cu detalii atât de abundente și sclipitoare încât prima impresie produce o veritabilă blocare mentală. Totul pare spus dintr-o data, chiar dacă artistul a trudit îndelung la fiecare amănunt expresiv în parte.

Spiritul ludic nu-i lipsește și reluarea motivului popular dorește doar un comentariu modern la o tema clasicizată. Are verva unui imaginativ dezlănțuit și nu scapă de loc de sub control această fantezie continuă în cheie supranaturală.

O vagă racordare cu unele șcene din Renaștere, când artiștii desenau Grădinile Raiului sau din pictura flamandă, nu poate fi refuzată.- Valentin Ciucă




Sorin Iosub, cu încă proaspăta amintire a lui H. Bosch și a fantasticului aglomerat medieval, propune o imagistică dilematică apărută din tensiunea lăuntrică a formelor, din identitatea lor metamorfică și expresivă, dar și din particularitatea lor de relaționare în vederea unei anume comunicări. Se află la o intersecție de mai multe direcții artistice și, de aici, poate veghea cu atenție asupra posibilității de a-și împlini propria personalitate creatoare. Cheamă și acceptă figuri hibride care au aerul că se lasă portretizate separat, dar locuiesc, în mod esențial, adevărul că în altă parte, existând în mijlocul unei mulțimi carnavalești năucitoare, ce pot să-și dea frâu liber statutului bestiariu căruia îi aparțin funciar. Respectul pe care aici îl arată picturii dovedește că a avut capacitatea să depășească numeroasele capcane care pândesc frăgezimea tinerilor artiști, între care experimentul prelungit și distructivitatea cu orice preț sunt cele mai virulente maladii.

Astfel că, generația imagistică, pictura, la prezența căreia suntem invitați să privim cu atenție, se realizează ca posibilă medie între fantasticul medieval și cel modern.- Ioan Iovan




Două dintre reperele stilistice ale picturii lui Sorin Iosub sunt suprarealismul şi dadaismul, în această ordine şi derivate cu prefixul “post”. Aspectele de factură expresionistă, prezente şi ele într-o sumă de lucrări, au mai degrabă funcţia de citate vizuale decât de jaloane morfologice. Indiferent de subiect, iconografie sau referinţe culturale, relaţionarea cu imaginarul este o constantă în creaţia artistului, ale cărui abordări interferează deopotrivă subconştientul colectiv şi dicteul automat.

Relaţia unu-multiplu, izocefalia, metamorfozele om-animal, simbolurile ce ţin de trecere şi devenire sau carnavalescul în simbioză cu decrepitul, fac parte din ceea ce am putea denumi, doar în contextul dat, marca Sorin Iosub. Cromatica şi pensulaţia sprijină întotdeauna tematica, aducând pseudo-subiectele din zona fabulaţiei controlate în cea a picturii. O altă cheie de lectură ar fi jocul controlat al binomului explicit / implicit.

Se spune că un pictor adevărat se formează între 30 şi 40 de ani, exprimarea în condiţii depline survenind ulterior. În prezentul scrieii acestor rânduri, artistul posedă deja un complex şi coerent sistem de gândire plastică. Aşa cum poate fi însă diferit de la un ciclu de lucrări la un altul, râmânînd totodată acelaşi, este posibil ca surprizele pe care ni le va oferi în viitor să fie de proporţii.

Stăpân pe mijloacele tehnice la care apelează, dispus să rişte, în sensul că refuză confortul reţetelor personale în favoarea unui experimentalism moderat, Iosub are un puternic potenţial de dezvoltare. Important este faptul că mijloacele nu se transformă niciodată în scop şi că naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor, întotdeauna complexe, niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în acest sens. - Mihai Plămădeală, critic de artă




Sorin Iosub rezolvă dificile probleme ale formei și culorii cu dezinvoltură și prospețimea tușei genuine, dar finalizează prin efecte strălucite în care virtuozitatea, calitatea sa de rezistență, este relevată cu discreție și modestie. Aria introspecțiilor plastice ale pictorului Sorin Iosub atinge diversitatea universalității, de la studiile de tip renascentist, inspirate de lumea faunei mici, până la lista vastă a unui bestiar fabulos. Aceste delicate notații le reconfigurează în noi, precum și insolite structuri de anvergură suprarealistă. Astfel, ia naștere LUMEA LUI IOSUB, un univers fascinant, scăldat de culoare, transparențe orfice și lumină, cu tușe finale, ce au finețea și expresia insuflată de un maestru bijutier. - Vasile Crăită Mândră