Sorin Iosub

În operele sale recente, Iosub își propune o reevaluare a limbajului tradițional al picturii pentru a ajunge la un limbaj actual foarte personal. Nu este nici o contradicție în aceast demers, cum nu este între caracterul rațional de tip suprarealist al imaginii și prezența tehnicilor diferite în ulei, acuarelă sau desen.

Iosub găsește modalitățile de expresie legate sensibilității sale, în spiritul unui romantism postmodernist, cu modestia unui cunoscător ce vrea să ne arate experiența sub semnul devenirii.

El se afirmă ca un visător sentimental cu gustul misterului, al libertății, al creației. Asocierile sale inedite, subiectele sale neașteptate pot deruta, dar nu ne lasă indiferenți.

Această expoziție ne propune o serie de lucrări ce pun în raport imaginația cu nostalgia.

Spirit viu și receptiv, marcat aproape ca un existențialist în propria-i piele, purtând această filiație spirituală a artistului complex, viața sa este arta sa precum de altfel poate confirma remarca lui Conrad Fiedler - «L art est l extension de l expérience»- Christian Paraschiv, Paris, 2015

Pictorul Sorin Iosub are o imaginație devastatoare și o viziune care se situează într-un orizont al ficțiunilor animate de spiritul suprarealului.

Arborescența interioară a imaginii nu se supune nici unei forme de constângătoare coerență, încât impresia generală ține de viziunile lui Bosch. Este o pictură cu detalii atât de abundente și sclipitoare încât prima impresie produce o veritabilă blocare mentală. Totul pare spus dintr-o data, chiar dacă artistul a trudit îndelung la fiecare amănunt expresiv în parte.

Spiritul ludic nu-i lipsește și reluarea motivului popular dorește doar un comentariu modern la o tema clasicizată. Are verva unui imaginativ dezlănțuit și nu scapă de loc de sub control această fantezie continuă în cheie supranaturală.

O vagă racordare cu unele șcene din Renaștere, când artiștii desenau Grădinile Raiului sau din pictura flamandă, nu poate fi refuzată.- Valentin Ciucă

Sorin Iosub, cu încă proaspăta amintire a lui H. Bosch și a fantasticului aglomerat medieval, propune o imagistică dilematică apărută din tensiunea lăuntrică a formelor, din identitatea lor metamorfică și expresivă, dar și din particularitatea lor de relaționare în vederea unei anume comunicări. Se află la o intersecție de mai multe direcții artistice și, de aici, poate veghea cu atenție asupra posibilității de a-și împlini propria personalitate creatoare. Cheamă și acceptă figuri hibride care au aerul că se lasă portretizate separat, dar locuiesc, în mod esențial, adevărul că în altă parte, existând în mijlocul unei mulțimi carnavalești năucitoare, ce pot să-și dea frâu liber statutului bestiariu căruia îi aparțin funciar. Respectul pe care aici îl arată picturii dovedește că a avut capacitatea să depășească numeroasele capcane care pândesc frăgezimea tinerilor artiști, între care experimentul prelungit și distructivitatea cu orice preț sunt cele mai virulente maladii.

Astfel că, generația imagistică, pictura, la prezența căreia suntem invitați să privim cu atenție, se realizează ca posibilă medie între fantasticul medieval și cel modern.- Ioan Iovan

Două dintre reperele stilistice ale picturii lui Sorin Iosub sunt suprarealismul şi dadaismul, în această ordine şi derivate cu prefixul “post”. Aspectele de factură expresionistă, prezente şi ele într-o sumă de lucrări, au mai degrabă funcţia de citate vizuale decât de jaloane morfologice. Indiferent de subiect, iconografie sau referinţe culturale, relaţionarea cu imaginarul este o constantă în creaţia artistului, ale cărui abordări interferează deopotrivă subconştientul colectiv şi dicteul automat.

Relaţia unu-multiplu, izocefalia, metamorfozele om-animal, simbolurile ce ţin de trecere şi devenire sau carnavalescul în simbioză cu decrepitul, fac parte din ceea ce am putea denumi, doar în contextul dat, marca Sorin Iosub. Cromatica şi pensulaţia sprijină întotdeauna tematica, aducând pseudo-subiectele din zona fabulaţiei controlate în cea a picturii. O altă cheie de lectură ar fi jocul controlat al binomului explicit / implicit.

Se spune că un pictor adevărat se formează între 30 şi 40 de ani, exprimarea în condiţii depline survenind ulterior. În prezentul scrieii acestor rânduri, artistul posedă deja un complex şi coerent sistem de gândire plastică. Aşa cum poate fi însă diferit de la un ciclu de lucrări la un altul, râmânînd totodată acelaşi, este posibil ca surprizele pe care ni le va oferi în viitor să fie de proporţii.

Stăpân pe mijloacele tehnice la care apelează, dispus să rişte, în sensul că refuză confortul reţetelor personale în favoarea unui experimentalism moderat, Iosub are un puternic potenţial de dezvoltare. Important este faptul că mijloacele nu se transformă niciodată în scop şi că naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor, întotdeauna complexe, niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în acest sens. - Mihai Plămădeală, critic de artă

Sorin Iosub rezolvă dificile probleme ale formei și culorii cu dezinvoltură și prospețimea tușei genuine, dar finalizează prin efecte strălucite în care virtuozitatea, calitatea sa de rezistență, este relevată cu discreție și modestie. Aria introspecțiilor plastice ale pictorului Sorin Iosub atinge diversitatea universalității, de la studiile de tip renascentist, inspirate de lumea faunei mici, până la lista vastă a unui bestiar fabulos. Aceste delicate notații le reconfigurează în noi, precum și insolite structuri de anvergură suprarealistă. Astfel, ia naștere LUMEA LUI IOSUB, un univers fascinant, scăldat de culoare, transparențe orfice și lumină, cu tușe finale, ce au finețea și expresia insuflată de un maestru bijutier. - Vasile Crăită Mândră