Marin Gherasim (n. 1937, Rădăuți, Bucovina )
Este un pictor român, profesor univeritar, personalitate marcantă a artei românești. Membru Fondator al Grupării 9+1.
Studii
1962, Absolvă Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București la Clasa Prof. Octavian Angheluță. În paralel frecventează atelierul pictorului Catul Bogdan.
La studiile teoretice are șansa de a audia cursurile unor străluciți profesori:George Oprescu (seful catedrei de istoria artelor), Ion Frunzetti, Eugen Schileru, Ionel Jianu la istoria artelor, dar și pe cele ale lui Horea Teodoru (perspectivă), Gheorghe Ghițescu (anatomie, antropologie artistică)
Între anii 1963-1983 a fost asistent în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București .
1984- 1990 a lucrat ca istoric de artă în cadrul Institutului de Istoria Artelor din cadrul Academiei Române.
Din 1990 este profesor la Academia de Arte București.
Din 1966 Membru al Uniunii Artștilor Plastici
Debutează în anul 1962, în cadrul Expoziției Orașului București (Sala Dalles),până în prezent participând la majoritatea expozițiilor anuale, bienale, republicane organizate în capitală.
1981 Fondează Gruparea 9+1 împreună cu : Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Horea Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Doru Covrig.
1982-1990 Expune alături de Gruparea 9+1
Expoziții personale
- 1969 Ateneul Român, București
- 1970 Sala Apollo, (Ciclul proteic), București
- 1973 Galeria Apollo, (Ciclul urban),București
- 1974 Galeria Nouă, Arta și orașul
- 1977 Galeria Simeza, București
- 1978 Galeria Bastion, Timișoara
- 1978 Cluj (Muzeul de Artă),
- 1980 Galeriile U.A.P. Bacău
- 1986 Sala Dalles, București
- 1994 Galeria Catacomba, București
- 1993 Viena Centrul Cultural Român
- 1998 Retrospectivă, Muzeul Național de Artă, București
- 2004 Galeriile U.A.P.Bistrița
- 2005 Cluj (Muzeul de Artă),Retrospectivă
- 2005 Galeria Triade Timișoara
- 2006 Veroniky art, București
- 2007 Palatul Cotroceni (Vechea Cuhnie),București
- 2009 Centrul Muzeal „George Apostu”, Bacău
- 2014 Geometria magmei, Galeria H'art București
Expoziții de grup - selecție
- 1967 Simpozionul Internațional Constantin Brâncuși, Sala Kalinderu, București
- 1967 Expoziția Retrospectivă de Artă Românească de la Praga
- 1970 Arta Românească Contemporană, Stuttgart; Torino
- 1971 Festivalul de Artă Cagnes-Sur-Mer, Franța
- 1973 Permanențe ale Artei Românesti, Muzeul Satului, București
- 1973 Expresionismul ca atitudine, Atelier 35
- 1974 Artă și Energie, Galeria Nouă, București
- 1977 Expoziția Studiu, Galeria Bastion, Timișoara
- 1980 Scrierea, Institutul de Arhitectură, București
- 1981 Prima Expoziție 9+1 și invitați, Galeria Simeza, București
- 1982 A doua Expoziție 9+1 și invitați, Muzeul Țăranului Român, București
- 1982 Geometrie și Sensibilitate, Sibiu; Haga, Galeria Puchri
- 1983 Locul, Fapta și Metafora, Muzeul Satului, București
- 1984 Vatra, Muzeul Satului, București
- 1984 Arta Românească Contemporană,Muzeul de Artă din Atena
- 1986 Arta Românească Contemporană, Galeria Mall,Londra
- 1989 Expoziție de Artă dedicată lui Mihai Eminescu, Galeria Simeza
- 1990 Expoziție Filocalia Sălile Teatrului Național, București
- 1990 A treia Expoziție 9+1 și invitații săi, Sălile Dalles, București
- 1993 Bizanț după Bizanț, Centrul Cultural Român Veneția
- 1994 Expoziție de Artă Românească Contemporană, Muzeul Național de Artă,București
- 1997 Arta Concretă Muzeul Național de Artă,București ; Arta și Sacrul, Parlamentul României
- 1999 Sacrul în Artă, Palatul Parlamentului, București
- 2002 Arta din Est,Muzeul de Artă Modernă, Tesalonic
- 2002 Expoziție de grup Marin Gherasim- Florin Mitroi- Darie Dup, Palatul Brâncovenesc, Mogoșoaia
- 2003 Centrul Cultural Româno-Japonez, Tokyo
- 2005 „Depozit”, Expoziție organizată de Muzeul Național de Artă Contemporană, București
- 2006 Participă la Salonul de Artă, Grand Palais, Paris, unde primește Medalia de Argint pentru pictură a Salonului
- 2006 „Paralele Spirituale” Sălișteanu/Gherasim, Muzeul de Artă, Galați
- 2006 „Secvențe”-partea a3a, Galeria Veroniki Art, București
- 2006 „Teșcani 30 de ani”, Galeria Veroniki Art, București
- 2010 „Secretul Maeștrilor”, Galeria Veroniki Art, București
Premii
- Premiul pentru pictură acordat de Uniunea Artiștilor Plastici (1977),
- Premiul Caravagio - Roma (1981),
- Premiul Ion Andreescu al Academiei Române (1986),
- Premiul revistei „Arta”, acordat pentru expoziția retrospectivă de la Sălile Dalles (1986)
- Marele Premiu la Trienala de la Sofia (1988),
- Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii din Chișinău la Saloanele Moldovei - Bacău (1993),
- Marele Premiu al Salonului de Pictură și Sculptură al orașului București (1995),
- Ordinul Național Steaua României în grad de ofițer decernat în anul (2000),
- Premiul pentru Pictură la Slonul Municipal, București (2001),
- Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România acordat pentru întreaga activitate (2002),
- Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova, la Saloanele Moldovei (2005)
- Medalia de Argint pentru pictură la Salonul de la Grand Palais - Paris (2006)
- Marele Premiu al Bienalei Internaționale de la Arad (2007);
- Ordinul Național Steaua României în grad de comandor(2008);
- Diploma de Excelență George Apostu, Bacău (2008)
- Premiul U.A.P. al Republicii Moldova pentru pictură (2010)
Lucrări în muzee și colecții
- Muzeul Național de Artă, București
- Muzeul Național de Artă Contemporană, București
- Muzeul de Artă „Anastase Simu”,București
- Muzeul de Arte Vizuale, Galați
- Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
- Muzeul de Artă din Timișoara,(Muzeul Banatului)
- Muzeul de Artă din Ploiești,
- Muzeul de Artă din Bacău,
- Muzeul de Artă din Bârlad,
- Muzeul de Artă din Suceava,
- Muzeul de Artă din Craiova,
- Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi
- Costești, Vâlcea - România (The Collection of Art Gheorghe Anghel);
- 1972 realizează la Costinești sculptura monumentală Timp
- Muzeul de Artă din Chișinău
- Muzeul de Artă Modernă Czeczin, Polonia
- Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea
- Muzeul de Artă din Vatra Dornei
- Muzeul de Artă Modernă din Sofia, Bulgaria
- Colecțiile de Artă ale Vaticanului
- Colecția de Artă Gaudens de Salis, Elveția
- Colecțiile de Artă ale Ministerului Culturii
- Numeroase lucrări ale pictorului se află în colecții particulare din țară și străinătate
Vernisajul expoziţiei „Când aveau 20 de ani. Impresii şi copilărie“,
cu lucrările pictorilor Marin Gherasim, Ion Grigorescu, Christian Paraschiv, Florin
Ciubotaru şi Bogdan Vlăduţă, a avut loc pe 31 august, la Institutul Cultural Român
(ICR).
Expoziţia organizată în cadrul proiectului „Contemporanii“, împreună
cu ICR, va rămâne deschisă până pe 1 octombrie. Printre lucrările
realizate de artişti la maturitate, se numără şi câteva tablouriu din perioada
copilăriei. Pictorul Marin Gherasim (77 de ani) a vorbit despre semnificaţia
expoziţiei, a cărei temă a fost inspirată de compoziţia „Impresii din
copilărie“ de George Enescu, propusă de organizatorii proiectului „Bucureştiul
Creativ“.
Medeea Stan: Cum vedeţi legătura dintre muzica clasică şi pictură? Îndrăznesc să spun că o pictură bună poate să facă doar un artist care e muzical sau care iubeşte muzica.
Marin Gherasim: Muzica simfonică transmite o anumită energie interioară, care ar trebui să vină şi de la pictură. Există foarte multă muzicalitate în pictura europeană, în special de la impresionişti încoace. O muzică vizualizată, cromatică.
Medeea Stan: V-a influenţat muzica simfonică stilul de lucru?
Marin Gherasim: Eu sunt din Bucovina, dintr-o familie de cărturari. Tatăl meu a fost preot şi era foarte ataşat de cultură. La noi se făcea muzică de cameră în familie, iar eu am studiat iniţial pianul şi vioara, după care, vocaţia mea s-a îndreptat către pictură. Pentru mine, există o legătură organică între starea muzicală şi imaginile pe care le produc. Sunt îngemănate, într-un fel, nu pot să existe una fără cealaltă.
Medeea Stan: Până când aţi cântat la vioară şi la pian?
Marin Gherasim: Am cântat la amândouă până am venit la Facultate,
la Bucureşti, unde nu am mai avut posibilitatea.
Medeea Stan:
Spuneaţi, într-un interviu, că, atunci când eraţi mic, v-au impresionat
picturile din mânăstirile bucovinene, iar acest lucru v-a determinat să
pictaţi mai departe.
Marin Gherasim: În mare măsură. Tatăl meu era un om iniţiat în simbolistica creştină. Toată pictura religioasă este plină de simboluri şi el m-a învăţat câte ceva de când eram încă un copil. Sigur, cu grijă, ca să nu mă obosească. Anumite lucruri mi-au rămas întipărite în subconştient. După o serie întreagă de manifestări de cu totul altă natură: suprarealistă, abstractă, mi-am pus întrebarea „cine sunt eu şi ce vreau să transmit?“ şi am recurs la acest fond de mare valoare, care mi-a fost insuflat în copilărie, în faţa frescelor de la Moldoviţa şi Suceviţa. Ele s-au constituit în fondul picturii mele de astăzi.
Medeea Stan: Spuneţi-mi povestea celor trei lucrări expuse.
Marin Gherasim: Se intitulează „Reconstruirea Absidei“, pentru că am asitat la lucruri care sunt abominabile, şi anume dărâmarea fără niciun fel de milă a unor monumente de artă cum sunt bisericile. Eu le reconstruiam, în timpul comunismului, în mod simbolic. Tema aceasta nu este de după Revoluţie, ci din anii '70. Foarte mulţi artişti au descoperit libertatea după Revoluţie. Noi am fost un grup mai restrâns, care am făcut rezistenţă prin cultură, cum se spunea, fără să cedăm presiunilor ideologice teribile. Ne-am făcut opera cinstit.
Medeea Stan: Obişnuiaţi să cenzuraţi lucrările?
Marin Gherasim: Era atât de perfid partidul, încât, la un moment dat, Ceauşescu a declarat că nu mai există cenzură, dar lucrul acela obliga editurile să facă ele cenzură. Practic, îi obliga pe autori şă îşi cenzureze lucrările, ceea ce era mai crâncen, pentru că, atunci când un scriitor sau artist cenzurează de teamă că nu ştie ce o să fie, el e mai dur decât un cenzor. Cenzorii mai aveau mici scăpări, se făceau că nu înţeleg toate aluziile. Artiştii, de asemenea, s-au cenzurat. Pentru că nu reuşeam să trăiesc din pictură, că nu se vindea pe vremea aceea, am fost profesor la Universitatea de Artă şi am trăit în mediul minunat al studenţilor. Mi-am putut permite să îmi fac opera fără concesii. Nu am făcut nici măcar o lucrare care să fie dedicată partidului.
Medeea Stan: Reuşeaţi să expuneţi sau vă ţineaţi lucrările acasă?
Marin Gherasim: Ne lăsau, ca să dea senzaţia Occidentului că aici e libertate totală. Tablourile nu se vindeau. Era o libertate îngrădită.
Medeea Stan: Vă mai amintiţi când l-aţi descoperit pe Enescu?
Marin Gherasim: Prin anii ’47-’48, mergeam acasă la nişte familii de polonezi, refugiate de frica ruşilor. În casa lor se făcea muzică de cameră şi acolo s-au cântat piese de George Enescu atât pentru vioară, cât şi pentru două instrumente. Aveam 10 sau 11 ani, iar lucrul acesta a lăsat o amprentă asupra mea. La deschiderea expoziţiei, am amintit un moment de când George Enescu era student la Conservatorul din Paris. Un profesor i-a spus: „povesteşte-mi ceva despre ţara ta“. Enescu a cerut un răgaz de câteva zile şi i-a adus partitura cu „Poema Română“. Aşa a înţeles să vorbească despre ţara lui, prin această muzică absolut sublimă.
Medeea Stan: La ce concerte din Festiva aţi ajuns?
Marin Gherasim: Am mers la concertul Orchestrei Simfonice din Viena, în special pentru o piesă care îmi este foarte apropiată sufletului: „Simfonia a VI-a“ de Ceaikovski, ultima lui simfonie.
Medeea Stan: Cât de importantă este copilăria pentru evoluţia unui artist?
Marin Gherasim: Este esenţială. În copilărie, se formează omul viitor. Contează în ce mediu se naşte, ce vede, ce i se spune. Această expoziţie, dedicată memoriei lui George Enescu şi ideii de copilărie şi tinereţe, ne reuneşte pe noi, care ne ştim încă din tinereţe şi care am rămas prieteni până acum. Cu unii dintre artiştii de aici mă cunosc de 50 de ani.
Medeea Stan: La ce vârstă aţi început să pictaţi?
Marin Gherasim: Când eram mic. Am expus şi aici lucrări de la vârsta
de 6 ani. Copiii au un geniu. Pentru ei, desenul şi coloratul sunt un
limbaj. Încă nu pot să conceptualizeze lingvistic şi se exprimă în felul
lor, în legătură cu lucrurile şi cu fiinţele. E mare lucru să îţi poţi
păstra prospeţimea copilăriei. Despre colegii alături de care a expus La Florin
Ciubotaru, există o anumită muzicalitate a imaginii, iar semnele lui sunt apropiate
de notaţia muzicii gregoriene, dinaintea notaţiei pe portativ. Christian
Paraschiv, înainte de a pleca în Franţa, a avut o temă care se
chema „Strunga“, inspirată din spaţiul mioritic. Aici este un fel de
blană, care creează un univers autonom, dar cu trimiteri către spaţiul rural românesc.
Ion Grigorescu reuşeşte să îmbine spiritul religios şi spiritul critic al
modernităţii. Pe Bogdan Vlăduţă îl preocupă ideea morţii, dar fără să fie
morbid în pictura lui.
Interviu realizat de Medeea Stan și publicat în ziarul Adevărul (http://adevarul.ro/news/festivalul-george-enescu/interviu-marin-gherasim-pictor-exista-legatura-organica-starea-muzicala-imagini-1_55fbd3d6f5eaafab2cbc09fe/index.html)